(Frühlingsanfang, Max Klinger)
Aştept primăvara, învierea blogului şi revenirea poftei de a scrie. Până atunci... Ce trăiesc eu acum nu prea am cum împărtăşi. Aşa că cer scuze tuturor celor cărora nu le-am răspuns, celor care ar fi aşteptat vreun moment sclipitor sau sclipicios pe aici. Deocamdată am revenit la "l'insoutenable legerete de l'etre". Adică...
4 comentarii:
Pobby, să ştii că nicio secundă nu mi-a trecut prin cap cum că ai fi vreo bucată dintr-aia de mică, sclipicioasă, de culgeam eu din nisip când eram mai mică, de parcă aş fi găsit o hartă a insulei comorilor. :)
Îţi trimit de-aici un pic de primăvară - e plăcută, caldă şi parfumată - până când o să-ţi vină chef de raison d’etre.
multam pentru "picul" de primavara! chef de viata am, doar k e un chef ce nu ma determina sa scriu, ci sa ma raspandesc altfel prin lume ;)
Cu multă plăcere.
Presimt că în curând o să-ţi urmez şi eu felul ăsta de a mă răspândi prin lume/primăvară, luându-mi pauză de blog. :)
hehehehehehehe!
Trimiteţi un comentariu