PDD

Fost-am dus de-acasă pe coclauri. M-am întors plouat şi ceva mai entuziast. Ca atare vă propun azi o poezie de Gellu Naum.

Oglinda oarbă

Firul de sânge care-mi iese din buzunar
firul de lână care-mi iese din ochi
firul de tutun care-mi iese din urechi
firul de flăcări care-mi iese din nări
Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşe
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim de memorie
vreau să mă miroşi ca pe o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn
( Culoarul somnului )

P.S. Citesc Soţ şi soţie de Zeruya Shalev. Una dintre cele mai dur-amare radiografii ale căsniciei care mi-au căzut sub ochi în ultimul timp! Pare un pasaj banal, dar pentru unii poate fi plin de miez: "...ochii îi sunt aţintiţi spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până şi să îmi amintesc." Revin după ce o termin.